Lumbricultura hibridul rosu de California

Hibridul rosu de California
In ecosistemul natural al solului ramele au un rol multiplu si foarte important in producerea humusului, care este componenta structurala de baza a pamantului. De cantitatea humusului depinde viteza de descompunere a materiei organice si prin urmare, productia organica a ecosistemului.
Industrializarea si urbanizarea intensiva produc degradarea unor importante suprafete de sol, si prin aceasta eliminarea unor importante cantitati de organisme din sol . Acest lucru incetineste sau chiar impiedica descompunerea deseurilor organice.
Datorita deficitului de alimente care se face tot mai simtit in zilele noastre, se recurge la agricultura intensiva, folosindu-se substante chimice in vederea obtinerii unor productii mari.
Lumbricultura ne ajuta sa evitam aceasta tendinta de degradare a solului si mediului , oferindu-ne alternativa utilizarii unei componente biologice in productia intensiva din domeniul agricol si zootehnic. Este important de mentionat ca prin aplicarea acestei tehnologii, bazata pe procese naturale, se evita poluarea mediului care este inevitabila in cazul folosirii mijloacelor chimice.
Aceasta tehnologie de procesare a resturilor organice, producerea humusului, a hranei proteice si multor altor activitati din domeniul agricol, se datoreaza cercetatorilor americani , care prin studierea conditiilor ecologice optime de viata si reproducere a ramei autohtone, printr-o selectie amanuntita, au ajuns la exemplare cu un inalt grad de capacitate de reproducere . De asemenea , aceste rame sunt capabile sa descompuna intr-un mod eficace toate resturile( deseurile ) organice chiar si unele sintetice.
In tendinta de a reconstitui istoria cresterii ramelor, specialistii in Lumbricultura se refera la scrieri din Egiptul Antic, unde realizandu-se importanta acesteia, a fost protejata prin lege.
Filozoful grec Aristotel a denumit ramele “intestinele pamantului” constatand activitatea fertilizatoare si ecologica in mediul in care traiesc.
Charles Darwin s-a dedicat in profunzime activitatii de cercetare a ramelor, publicand o carte completa :“Lumbricus terrestris” , din care reiese o concluzie esentiala : “Tot pamantul fertil existent in lume a traversat si va traversa intestinele ramelor”.
Cu un an inainte de a muri ( 1881 ), Charles Darwin (1809 – 1882) , a publicat studiul : “The formation of vegetable mould, through the action of worms”
De asemenea, in lucrarea “Despre ramele de ploaie si pamantul fertil”, mentioneaza ca in Scotia, in cursul unui an, ramele proceseaza si scot la suprafata solului circa 4 kg de materie uscata pe metru patrat.
In anul 1947, un anume Hugh Carter a incercat cresterea intensiva a ramelor in spatiul inchis dintr-o hala parasita . Luand exemplu de la acesta, un fost sofer de camion, ramas infirm dupa un accident, s-a apucat si acesta de cresterea intensiva. Amandoi in curs de un deceniu au ajuns milionari in dolari.
Ceea ce este caracteristic in SUA , e ca producatorii mari au format in jurul lor un lant de mini-producatori , care in spatii de 15-20 m2 din jurul casei, castigau intre 4000-6000$ pe un ciclu de 3 luni. Aceasta activitate a atras oamenii de stiinta astfel incat la sfarsitul anilor `50, la Universitatea de Stat din California s-a ajuns la niste concluzii foarte interesante despre posibilitatile ramelor. Procedand la o selectie foarte riguroasa , prin stimularea insusirilor pozitive , s-a obtinut rama denumita “Hibrid rosu de California”( Californian red worm ).
Acest hibrid detine anumite insusiri care il deosebesc de rama comuna si anume:
- este mai rezistent la oscilatii de temperatura
- are o viata de 3-4 ori mai lunga
- habitatul mult mai redus( ex: 100 000 de exemplare pe o suprafata de 2 metrii patrati , la o adancime de numai 25 cm )
- ciclul de reproductie de 3 ori mai mare
Datorita avantajelor pe care cresterea ramelor le aduce agriculturii, padurilor si in general mediului inconjurator, Guvernul SUA a format un fond de dezvoltare al acestei activitati prin care subventioneaza Lumbricultura cu 40% mijloace nerambursabile si 60% cu dobanda de numai 4,5%.
De asemenea pentru stimularea cresterii padurilor, Agentia de impadurire a achizitionat de 1 mil $ rame pe care le-a imprastiat prin paduri.
Aceste doua actiuni ale Guvernului SUA au stimulat activitatea de crestere a ramelor, insa piata nici in ziua de astazi nu este saturata deoarece acestea se cauta din ce in ce mai mult; descoperindu-se insusiri tot mai noi ale acestora.
Spre exemplu Japonia, a cumparat o cantitate enorma de rame, respective 125 tone( 1 rama=1 gram ), dupa care Guvernul SUA a impus un embargo la exportul acestora.
Japonia, prin achizitionarea acestei cantitati enorme de rame a rezolvat in intregime problema deseurilor de celuloza care poluau mediul inconjurator. Se estimeaza ca industria nipona de celuloza si hartie cheltuia circa 250 mil $ pentru ecologizare. Astazi chiar are si avantaje materiale, deoarece ramele transforma deseurile de celuloza in humus, acesta reprezentand un ingrasamant de inalta calitate.

Incepand din acest an, SC Biohumus SRL-D va initia un proiect de transformare a deseurilor organice in biohumus.Firma a fost special infiintata in scopul implementarii unei tehnologii innovative, 100% ecologice, ce se refera la bioconversia deseurilor organice , rezultate in urma proceselor de productie din diverse ramuri economice, in biohumus, fertilizant biologic de mare valoare pentru agricultura, prin viermicultura, utilizand ca agent biotransformator Hibridul Rosu de California.
Ca si finalitate,se vor obtine cca 150 tone biohumus, la sfarsitul lunii octombrie 2012 .
Ce este biohumusul ?Biobumusul este practic excrementul de rama, rezultat in urma traversarii de catre un deseu organic a tubului digestiv al ramei. Puritatea si calitatile sale depind de numarul de ingerari si eliminari. Ramele transforma absolute orice substanta organica in cel mai bogat fertilizant organic ,cunoscut de om, humusul de rama.In SUA este numit ''magia neagra'' pentru calitatile sale exceptionale : face ca terenul sa devina mai pufos si lejer (radacinile plantelor se pot dezvolta mai usor), retine apa in sol (reduce necesarul de irigatii), retine mai mult timp ingrasamintele chimice in sol (reduce poluarea panzelor freatice), iar , spre deosebire de alte ingrasaminte chimice si organice, este deja promt pentru nutritia plantelor, intrucat a suferit deja toate transformarile chimice si microbiologice. Biohumusul se prezinta ca o masa omogena granulara, de culoare maro inchis , fara miros specific. Analize de laborator :- pH, reactia solului 6.7 - 7.2; - materie organica % 40 - 50; - humus % 44; - capacitatea de retinere a apei % 95 - 200; - umiditatea initiala (%din cra) 45 ; - N-NO3 azot nitric % 1,90 ; - N-NH4 azot amoniacal lipsa ; - P fosfor hidrosolubil % 1,12 ; - K potasiu hidrosolubil % 1,44 ; - Ca calciu hidrosolubil % 3,13 ; - Pb plumb lipsa ; - Mg magneziu hidrosolubil % 1.80 ; - Na sodiu hidrosolubil %1.92 . Analizele sunt orientative si difera de la un lot la altul in functie de masa organica utilizata ca hrana.
Biohumusul obtinut de la ramele de o calitate medie contine de 11 ori mai mult potasiu, de 3 ori mai mult magneziu, de 7 ori mai mult fosfor si de 5 ori mai multi nitriti fata de gunoiul de grajd.
Sistemele de producere a biohumusului sunt cunoscute in literatura de specialitate sub urmatoarele denumiri : gramada, gramada migratoare, sir, platforma,platforma supraterana, pat rulant, pat rulant inclinat. Fiecare sistem produce o anumita calitate de biohumus si, din acest motiv, biohumusul a fost clasificat in doua categorii : biohumus si viermicompost. Biohumusul contine doar excrementele ramelor, pe cand viermicompostul contine, pe langa excrementele ramelor, si 50-60% hrana neconsumata de catre rame, din care cauza este inferior calitativ biohumusului. Analizele chimice comparate ale biohumusului si viermicompostului sunt aproape identice. Elementele continute de biohumus sunt gata dizolvate si perfect asimilabile de catre plante, in timp ce elementele chimice continute de viermicompost, falsificate prin introducerea unor adausuri de plante, nu sunt usor asimilabile de catre plantele de cultura. Biohumusul cel mai bun se obtine in sistemul numit ''platforma'' , pentru simplul motiv ca hrana consumata de ramele adulte, iar mai apoi excretata, este reingerata de catre pui si ramele juvenile. Trecerea repetata a hranei prin sistemul digestiv al ramelor imbunatateste calitatea biohumusului .
Produsul final, biohumusul, este unicul ingrasamant ''produs'', acceptat in UE ca amendament pentru agricultura biologica. Pentru conformitate, a se vedea : Anexa1,art.3,paragraful 1,Normele pentru Agricultura Biologica, din Regulamentul Consiliului (CE) n.834/2007 din 27 iunie 2007, relativ la productia biologica si etichetarea produselor biologice si care abroga Regulamentul n.2092/91 ( Gazeta oficiala a Uniunii Europene L 189 din 20 iulie 2007 )
Ar fi interesant de stiut daca exista deja persoane/firme informate si interesate in utilizarea biohumusului pentru productia bio.
Pentru alte informatii si contact : sogard73@yahoo.it
ADĂUGAT 2 ANI ÎN URMĂ #
User has not uploaded an avatar
sogard73
Membru
Mesaje: 2
Ceea ce am uitat....
Utilizand ca materie prima biohumusul, printr-un procedeu relativ simplu si la indemana oricui, se poate obtine ''ceaiul de rama'' - fertilizant lichid - ... o productie proprie a mult mediatizatului produs bulgaresc "Humusil" .